“Cereti si vi se va da; căutati si veti

afla; bateti si vi se va deschide”

(Mt. 7:7)

 

 

 

         

         Prea cucernici părinti, iubiti credinciosi, astăzi la Sfânta Evangelie am auzit cum Mântuitorul a înfăptuit o minune, redând viata unui mort. Acesta era singurul fiu, singurul sprijin al unei biete văduve.

         La portile cetătii Nain, convoiul mortii, care îl ducea pe tânăr la groapă, s-a întâlnit cu Ziditorul vietii. Fiind cuprins de milă, Iisus, cu autoritatea unui Stăpân peste cei vii si peste cei morti a poruncit: “Tinere, tie îti zic, scoală-te!”. În clipa următoare cei prezenti au asistat înmărmuriti la învierea băiatului, în trupul căruia revenise viata.

         Pe scurt, aceasta este fapta minunată relatată de Sf. Evanghelie. Dar nu este singura, si nici cea mai mare dintre minunile Mântuitorului.

Exact despre aceasta vreau să să vorbesc azi: despre minuni si false minuni.

         Istoricul Plinius spune că “Împăratul Traian a străbătut provinciile mai mult cu biruintele decât cu  pasii”; adaptând cuvintele acestuia la tema noastră am putea foarte bine spune că “Iisus Hristos a străbătut pământul  mai mult cu minunile sale decât cu pasii”. Aproape că nu este capitol din Sf.Evanghelii care să nu ne istorisească una din acestea.

         Dar ce este aceea o minune? O minune este o lucrare neobisnuită, care se săvârseste mai presus de legile naturii, prin  puterea lui Dumnezeu. Fiind Creatorul întregului univers, El poate să intervină oricând în mersul lucrurilor, să le schimbe cursul, să modifice legile după care se conduc. În cazul nostru, al mortii tânărului, legea naturii cerea ca acesta să putrezească, nicidecum să se scoale, să vorbească si să umble.

         Scopul acestora este de a întoarce pe om la credintă, de a-i întări credinta si de a-l mântui.

         În nenumărate rânduri sunt  istorisite minunile Mântuitorului: transformarea apei în vin, umblarea pe mare, potolirea furtunii, săturarea multimii cu 2 pesti si 5 pâini, vindecările orbilor, ale paraliticilor, ale leprosilor, scoaterea duhurilor necurate si învierea mortilor.

         Unii necredinciosi ar putea spune că bolnavii se pot vindeca prin hipnoză, autosugestie sau puteri paranormale… Dar acestea cer ca bolnavul să fie adus în fata asa-zisului vindecător, pe când Iisus a vindecat pe sluga sutasului Corneliu de la distantă, doar prin credinta mărturisită a acestuia. Apoi au fost si alte minuni ce nu puteau nicidecum fi înfăptuite prin aceste tehnici, cum ar fi vindecarea unui orb din nastere. Ce om, cu ajutorul autosugestiei, ar putea să potolească o furtună dezlăntuită, sau ar face pestii să intre în năvod, sau ar putea să hrănească 5000 de oameni cu 5pâini si 2 pesti, sau să redea viata unui om mort de 4 zile, intrat deja în putrefactie? …nimeni. Nici un om nu poate să facă acestea. Iisus a făcut acestea ca un Dumnezeu ce este, ca un Stăpân El porunceste naturii, vânturilor, diavolilor si mortilor.

         Minunile nu au încetat după Înăltarea Domnului ci au continuat, continuă si vor continua până la sfârsitul veacurilor. Cu totii am auzit, am fost martorii sau chiar subiectii unor minuni. Dumnezeu înfăptuieste minuni, trimitându-ne harul Său atât în mod direct cât si prin intermediul materiei, adică a obiectelor sfinte cum ar fi icoanele sau sfintele moaste.

Trebuie totusi să fim atenti la cine spune că poate să înfăptuiască aceste lucrări miraculoase, deoarece adevăratele minuni se petrec numai în cadrul Bisericii. Ce este în afară sunt doar amăgiri!

Cu privire la acestea Iisus ne-a avertizat spunând: “se vor ridica prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca să vă amăgească…” (Mt.24:24).

Poate vă întrebati dar cu ce putere săvârsesc ei axcestea? Ei bine nici mai mult nici mai putin decât cu puterea diavolului, căruia Dumnezeu i-a lăsat putere să ne ispitească. Toate rezultatele obtinute apelând la oameni sau la practici ce folosesc puterea lui Satan sunt temporare, adică tin atâta timp cât se păstrează relatia cu puterile răului. Cea mai gravă dintre urmări este pericolul foarte ridicat de a ajunge posedati atât cei care practică cât si urmasii lor. As vrea să enumăr acum doar câteva dintre practicile “la modă” în ziua de azi, care se folosesc de puterea diavolului: magia albă, magia neagră, deschisul cărtilor, ghicitul în cărti si cafea(etc.), spiritismul, yoga, horoscopurile.

În sprijinul afirmatiilor îl citez pe Sf. Anton care le spune unor călugări  că cel care descoperă viitorul este diavolul. Vedem deci că diavolul, încercând să atragă cât mai multe suflete la chinurile cele vesnice, îi amăgeste pe oameni, dându-le impresia că au puteri paranormale, autonome de Dumnezeu, ceea ce este imposibil.

Si să nu uităm cuvintele Mântuitorului care spune: “multi Îmi vor zice: Doamne, Doamne, nu în numele Tău am scos demoni si am făcut multe minuni? Atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtati-vă de la Mine cei ce lucrati fărădelegea”(Mt.7:22-23).

Tot ceea ce căutăm, putem găsi aici în Biserică. Nu trebuie să mergem la vrăsmasul, riscând să ne pierdem sufletul pentru totdeauna.  Tot ce trebuie să facem este să credem pentru că Iisus spune: “cereti si vi se va da”.

Iar dacă nu primim ceea ce am cerut înseamnă că păcatul încă ne desparte de Dumnezeu: “Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina trufasei împilări a celor răi”(Iov 35:12).

Iubiti credinciosi,

 

         În încheiere as vrea să vă amintesc cuvintele:“Dacă veti avea credintă în voi cât un grăunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi vouă cu neputintă.”(Mt. 17:20). Si as mai vrea să vă aduc aminte îndemnul Părintelui nostru Ionică, care întotdeauna ne spune să avem nu răbdare, ci “îndelungă răbdare”,  stiind ce mare dusman este omului deznădejdea.

 

 

 

AMIN!